OK
X
platonian, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (Platon + -ian)
1.
platonic.
platonic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. platonique)
1.
referitor
la
filosofia
lui
Platon,
în
special
la
idealismul
platonician;
referitor
la
platonism;
platonian.
2.
(prin
ext.)
care
are
un
caracter
ideal,
pur,
spiritualizat,
lipsit
de
orice
senzualitate.
3.
(despre
manifestări,
reacții
etc.)
care
rămâne
fără
efect;
abstract,
formal.
4.
dragoste
~ă
=
iubire
care
exclude
relațiile
carnale.
5.
(antonime)
carnal,
concret,
material.
platonician, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. platonicien)
1.
I.
care
urmează
filozofia
lui
Platon,
care
se
raportează
la
filosofia
lui
Platon.
2.
II.
adept
al
platonismului;
platonist.
platonism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. platonisme)
1.
concepție
filozofică
a
lui
Platon,
potrivit
căreia
singura
realitate
ar
fi
lumea
ideilor,
iar
lumea
materială
o
copie
imperfectă
și
trecătoare.
2.
iubire
platonică.
platonist, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (cf. it. platonista)
1.
adept
al
lui
Platon,
al
filozofiei
sale;
platonician.
platoniza
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (platon/ic/ + -iza)
1.
a
se
manifesta,
a
reacționa
la
modul
platonic
(2).
anamneză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. anamnèse, gr. anamnesis)
1.
(la
Platon)
explicare
a
cunoașterii
prin
reamintirea
ideilor
pe
care
sufletul
le-ar
fi
contemplat
într-o
existență
anterioară.
2.
rugăciune
care
se
face
în
timpul
unei
mise
la
catolici.
3.
totalitatea
antecedentelor
unei
boli,
obținute
de
medic
prin
interogarea
bolnavului.
arhetip
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. archétype, lat. archetypum)
1.
(fil.;
la
Platon)
modelul
prim,
inițial,
ideal
al
obiectelor
sensibile,
considerate
ca
reprezentări
imperfecte
și
copii
ale
sale.
2.
fiecare
din
modulii
ancestrali
universali
ai
intuiției
și
intelectului
care
apar,
potrivit
psihologiei
abisale,
în
vis
și
în
mituri.
3.
tip
originar,
prim.
4.
original
(manuscris,
operă)
după
care
se
fac
reproduceri.
augustinism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. augustinisme)
1.
doctrina
augustinilor,
care
exaltă
puterea
grației
divine,
concilierea
platonismului
cu
doctrina
creștină
și
subordonarea
filozofiei
față
de
credință.
carnal, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (it. carnale, lat. carnalis)
1.
de
carne,
privitor
la
carne.
2.
care
se
referă
la
trup;
trupesc.
3.
care
privește
iubirea
fizică;
senzual.
4.
(antonime)
cast,
platonic.
demiurg
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. démiurge, lat. demiurgus, gr. demiurgos)
1.
(la
Platon)
denumire
dată
divinității,
ca
principiu
rațional,
creator
al
universului;
(p.
ext.)
principiu
creator.
2.
conducător
al
unor
cetăți
antice
grecești.
eon
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. éon, gr. aion, eternitate).
1.
(la
neoplatonicieni
și
la
gnostici)
inteligență
divină,
putere
eternă
care
face
posibilă
acțiunea
acesteia
asupra
lucrurilor.