Dictionar

arco

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. arco, arcuş)

1. (muz.) indicație potrivit căreia urmează să se cânte cu arcușul, după un pizzicato.
 

arcosolium

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr., lat. arcosolium)

1. nișă arcuată funerară într-o biserică sau catacombă.
2. tombă plasată într-o nișă boltită.
 

arcoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (gr. arkose)

1. gresie foarte bogată în feldspat.
 

arcoziță

Parte de vorbire:  s.f. (regional)  
Etimologie: (necunoscută)

1. țuică din prima distilare, șpirt; horincă puturoasă, țuslă.
 

aerocartofilie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (aero- + cartofilie)

1. marcofilie care se ocupă cu ștampilele aplicate pe trimiterile poștale pe calea aerului.
 

anestezist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. anesthésiste)

1. medic specialist în anestezii; anesteziologist, anesteziolog.
2. medic specialist sau asistent medical specializat care se ocupă de narcoză, analgezie și monitorizarea pacienților care urmează să beneficieze de o intervenție chirurgicală sau de un examen invaziv.
 

angiosarcom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. angiosarcome)

1. sarcom prin proliferarea elementelor conjunctive ale vaselor sangvine.
 

barbituric

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barbiturique)

1. adj. acid ~ = substanță sintetică obținută prin condensarea ureii.
2. adj., s. n. (medicament) hipnotic, sedativ sau narcotic, din acest acid.
 

baronarcoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. baronarcose)

1. narcoză prin inhalarea unui amestec de gaze la o presiune mai mare decât cea atmosferică.
 

benzedrină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. benzédrine)

1. (farmacologie) marcă comercială de amfetamină pusă în circulație pentru prima dată în anii 1930, pentru narcolepsie.