Dictionar

auriculă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. auricule, lat. auricula)

1. (anat.) pavilionul urechii; partea vizibilă a urechii umane, în afara capului.
 

auricular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. auriculaire, lat. auricularius)

1. adj. referitor la ureche.
2. care aparține auriculului.
3. s. m. degetul mic de la mână.
4. s. n. accesoriu al aparatelor radioreceptoare și telefonice, care permite ascultarea individuală, la ureche, a transmisiunilor.
 

auriculat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. auriculé, lat. auriculatus)

1. prevăzut cu auricule, cu urechiușe.
 

AURICUL(O)-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. auricul/o/-, lat. auricula „ureche mică, urechiușă”)

1. „auriculă”.
 

binaural, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. binaural)

1. referitor la, care afectează sau care este conceput pentru a fi utilizat cu două urechi; binauricular.
 

binauricular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. binauriculaire)

1. referitor la ambele urechi; binaural.
2. care aparține ambelor urechi.
3. (sinon.) (mai folosit) biauricular.
 

tahiaritmie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tachyarythmie)

1. aritmie, însoțită de tahicardie, datorată fibrilației auriculare.
 

auriculiform

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT auriculiformis; auriformis
2. FR auriculiforme; en forme d’oreille
3. EN auriculate; ear-shaped
4. DE ohrförmig; öhrchenförmig
5. RU ушковидный
6. HU fülecskeszerű
 

burete de soc; urechea lui Iuda

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT Auricularia auricula
2. FR oreille de Judas; champignon noir
3. EN jew’s ear; Juda’s ear
4. DE Judasohr; Ohrlappenpilz
5. RU иудиныуши
6. HU júdásfülegomba