Dictionar

concav

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT concavus; excavatus
2. FR concave
3. EN concave; infossate; hollowed out
4. DE konkav; ausgehöhlt; vertieft
5. RU воrнутый
6. HU homorú, konkáv
 

concav, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. concave, lat. concavus)

1. care prezintă o adâncitură, o scobitură.
 

concavitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. concavité)

1. starea unui corp a cărui suprafață formează o cavitate.
2. partea concavă, partea sferică goală a unui corp; scobitură, adâncitură.
3. (antonim) convexitate.
 

acuminat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acuminé, lat. acuminatus)

1. (bot.; despre organe) terminat cu un vârf lung și ascuțit.
2. (bot.) cu vârful lung ascuțit și cu marginile concave (capsulă, frunză, petală).
 

anticlinal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anticlinal)

1. partea concavă a unei cute a scoarței terestre.
2. (biol.) plan de diviziune celulară perpendicular pe axul central.
 

apofiză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apophyse, gr. apophysis, excrescenţă)

1. proeminență a unui os.
2. umflătură la baza unei capsule.
3. ramură secundară a unei roci eruptive.
4. mulură concavă care marchează legătura dintre fusul unei coloane și baza ei.
 

biconcav, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. biconcave)

1. cu două fețe concave opuse.
 

cavet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cavet)

1. mulură concavă cu profil în sfert de cerc, folosită ca legătură între două listele.
 

CELO- (3)

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (grec. koilos „adâncit, scobit”)

1. „scobit, găunos, concav”.