Dictionar

epifit

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT epiphytum
2. FR épiphyte
3. EN epiphyte
4. DE Epiphyten
5. RU эпифит
6. HU epifiták, földfeletti növények, fánlakó növények, fennlakó növények
 

epifit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. épiphyte)

1. (plantă) care crește pe suprafața altor plante, doar ca suport.
 

epifitic

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT epiphyticus
2. FR épiphytique
3. EN epiphytic
4. DE epiphytisch
5. RU эпифитный
6. HU epifitikus, növényen élő, fennlakó
 

epifitie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épiphytie)

1. boală care atacă diverse plante din același loc.
 

epifitism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épiphytisme)

1. mod de viață al plantelor epifite.
 

aericol, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aéricole)

1. (despre plante) care crește în aerul liber; epifit.
2. (despre plante) care trăiește, care crește fără contact cu pământul; aerofit, epifit.
3. (antonim) tericol.
 

aerofită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérophyte)

1. (plantă) care crește complet în aer, pe un suport; epifită.
 

bromeliacee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. broméliacées)

1. familie de plante monocotiledonate (epifite) din țările tropicale: ananasul.
 

epifitism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épiphytisme)

1. mod de viață al plantelor epifite.
 

hemiepifit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. hémiépiphyte)

1. (despre plante epifite) cu primele rădăcini în pământ, dezvoltând apoi și rădăcini aeriene.
 

vanda

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. vanda)

1. specie de orhidee din India și Oceania, epifită, cultivată frecvent în sere calde pentru florile sale superbe.