OK
X
învechire
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (v. învechi)
1.
acțiunea
de
a
se
învechi.
2.
deteriorare,
uzare.
3.
ieșire
din
uz,
din
actualitate.
4.
rămânere
în
urmă.
obsolescență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl., fr. obsolescence)
1.
declasare
tehnologică
a
unui
material
industrial
prin
apariția
altuia,
mai
modern;
uzură
morală.
2.
~
profesională
=
proces
de
învechire
a
componentelor
unei
profesiuni
ca
urmare
a
asimilării
progresului
tehnico-științific.
uzare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (v. uza)
1.
acțiunea
de
a
(se)
uza
și
rezultatul
ei;
învechire,
consumare;
folosire.
2.
uzură.
demodat
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (v. demoda)
1.
demodare,
învechire.
demodare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (v. demoda)
1.
încetare
a
faptului
de
a
fi
la
modă.
2.
demodat,
învechire,
ieșire
din
uz.
efemerizare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (efemeriza)
1.
acțiunea
de
a
(se)
efemeriza.
2.
dobândire
a
unui
caracter
efemer;
perimare,
învechire
rapidă.