OK
X
adresa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. adresser)
1.
tr.
a
trimite
direct
o
scrisoare,
o
cerere.
2.
a
scrie
adresa
(pe
o
cerere,
pe
o
scrisoare).
3.
refl.
a-și
îndrepta
cuvântul
către
cineva;
a
face
apel
la.
adresă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. adresse)
1.
indicație
pe
scrisori,
colete
etc.
care
conține
numele
și
domiciliul
destinatarului.
2.
la
~a
cuiva
=
cu
privire
la
cineva.
3.
comunicare
oficială
făcută
în
scris
de
o
instituție.
4.
dexteritate,
îndemânare.
5.
(inform.)
simbol,
cuvânt,
cod
care
indică
locul
din
memoria
unei
mașini
electronice
unde
se
înregistrează
o
informație.
adresabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. adressable)
1.
(inform.;
despre
o
memorie)
care
permite
a
se
ajunge
direct
la
singura
informație
căutată.
adresabilitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (adresabil + -itate)
1.
grad
de
solicitare.
2.
calitatea
de
a
se
adresa
unei
mase
largi.
3.
caracterul
a
ceea
ce
poate
fi
adresat.
4.
(marketing)
capacitatea
de
a
ajunge
la
un
individ
sau
grup
specific
în
timpul
unei
campanii.
5.
(informatică)
capacitatea
de
adresare
a
unui
banc
de
memorie.
adresant, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f. (înv.)
Etimologie: (germ. Adressant)
1.
persoană
căreia
îi
este
adresată
o
scrisoare
sau
un
colet
și
al
cărei
nume
se
află
indicat
pe
adresă;
destinatar.
adresare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (vb. adresa)
1.
acțiunea
de
a
adresa.
2.
trimitere
a
unei
scrisori,
pachet
etc.
3.
scriere
a
adresei
pe
o
scrisoare,
pachet
etc.
4.
îndreptare
către
cineva
pentru
a
spune
ceva.
5.
îndreptare
către
o
persoană,
instituție
cu
o
invitație,
cerere
etc.
6.
(inform.)
acțiunea
de
identificare
a
locațiilor
de
memorie
printr-o
adresă
care
permite
accesul
direct
la
informațiile
procesate
sau
care
urmează
să
fie
procesate.
acosta
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. accoster)
1.
intr.
a
manevra
o
navă,
cu
bordul
la
chei
sau
la
o
altă
navă;
a
aborda.
2.
tr.
(fig.)
a
opri
pe
cineva
și
a
i
se
adresa.
adresa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. adresser)
1.
tr.
a
trimite
direct
o
scrisoare,
o
cerere.
2.
a
scrie
adresa
(pe
o
cerere,
pe
o
scrisoare).
3.
refl.
a-și
îndrepta
cuvântul
către
cineva;
a
face
apel
la.
adresabilitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (adresabil + -itate)
1.
grad
de
solicitare.
2.
calitatea
de
a
se
adresa
unei
mase
largi.
3.
caracterul
a
ceea
ce
poate
fi
adresat.
4.
(marketing)
capacitatea
de
a
ajunge
la
un
individ
sau
grup
specific
în
timpul
unei
campanii.
5.
(informatică)
capacitatea
de
adresare
a
unui
banc
de
memorie.
adresant, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f. (înv.)
Etimologie: (germ. Adressant)
1.
persoană
căreia
îi
este
adresată
o
scrisoare
sau
un
colet
și
al
cărei
nume
se
află
indicat
pe
adresă;
destinatar.
antet
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. en-tête)
1.
indicație
(tipărită)
în
partea
de
sus
a
unei
hârtii,
a
unui
plic,
conținând
numele,
adresa
etc.
ale
unei
instituții,
întreprinderi
sau
persoane;
header.
apel
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. appel)
1.
strigare
a
numelui
cuiva.
2.
chemare
scrisă
sau
orală
adresată
unei
colectivități.
3.
îndemn,
cerere,
rugăminte.
4.
semnal
sonor
sau
luminos
produs
într-un
post
de
telefon,
de
telegraf
etc.
5.
(jur.)
acțiune
făcută
de
o
instanță
judecătorească
imediat
superioară
pentru
a
schimba
sau
a
infirma
o
hotărâre
dată
de
o
instanță
inferioară.