pama

Parte de vorbire:  vb. intr. (franțuzism)  
Etimologie: (fr. pâmer)

1. a fi copleșit de emoție, de admirație față de cineva sau ceva.
2. a cădea în sincopă, a-și pierde cunoștința; a leșina, a se pierde.

pământ

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT terra
2. FR terre
3. EN earth
4. DE erde; erdboden; boden
5. RU земля
6. HU föld, talaj

pământ de grădină

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT terra hortensis; solum hortense
2. FR terreau; terre végétale
3. EN mould
4. DE gartenerde
5. RU сaдовaя почвa
6. HU kerti föld

pământiu

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT terreus
2. FR couleur de terre; jaunâtre-brun
3. EN earthcoloured; yellowish-brown
4. DE erdfarbig; gelblich-braun
5. RU землистый; желтовaто-бурый
6. HU földszínű, sárgásbarna

pământiu, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (pământ + -iu)

1. de culoarea pământului; cenușiu, întunecat.
2. (despre fața omului) cadaveric, palid, livid.

pămătuf

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (slav. pometuhu)

1. mănunchi făcut din fire de păr, din fâșii de pânză etc. prinse de un mâner și având diferite întrebuințări (servind la bărbierit, la stropit, ca aprinzător et cetera).

abate (2)

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. abbattere, fr. abattre)

1. (tr., intr., refl.) a (se) îndepărta de la direcția inițială sau normală.
2. (fig.) a (se) îndepărta de la o normă fixată, de la o linie de conduită, de gândire etc.
3. (refl.) (despre fenomene ale naturii, calamități, nenorociri) a se produce pe neașteptate (cu forță).
4. (refl.) a se năpusti (asupra).
5. (refl.) a se opri în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul inițial).
6. (refl., intr.) a-i veni ideea, a-i trece prin minte; a i se năzări.
7. (tr.) a întrista, a deprima, a descuraja.
8. (tr.) a doborî, a culca la pământ.
9. (refl.) a cădea.

abatere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
11. (gram.) excepție.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.

aberație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: ( fr. aberration, lat. aberratio)

1. abatere de la normal sau corect; (prin ext.) idee, noțiune, comportament; aberanță; absurditate.
2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.
3. (bot.) abatere importantă față de tip; formă rezultată pe cale de mutație.
4. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.
5. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.
6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizații pe marginea imaginilor.
7. unghi format de direcția adevărată și de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.
8. (var.) (înv.) aberațiune.
9. (antonim) normalitate.

absenteism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. absentéisme, engl. absenteeism)

1. absență frecventă și nemotivată dintr-un loc de muncă.
2. mod de exploatare a pământului printr-un intermediar.
3. neparticiparea la alegeri sau la ședințe politice.
4. ~ parlamentar = practică folosită de deputații opoziției constând în neparticiparea la sesiunile parlamentului, pentru întârzierea sau blocarea adoptării unor legi.

acherontic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. achérontique)

1. (mitologia greacă) în legătură cu Acheron, râul subpământean din infern.
2. subpământean.
3. (var.) aherontic.

actualism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actualisme)

1. principiu de cercetare și interpretare a istoriei Pământului pe baza comparării fenomenelor geologice din trecut cu cele actuale.