Dictionar

fervent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fervent, lat. fervens)

1. zelos, pasionat, înfocat.
 

fervență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. fervenza)

1. starea sufletească pasională a unei persoane care experimentează entuziasm, ardoare, zel (religios); (prin metonimie) manifestarea acestei stări de spirit; fervoare.
2. (în special) entuziasm și ardoare pasională pentru un autor, o operă literară etc.
 

fervoare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ferveur, lat. fervor)

1. ardoare, înfocare, zel, pasiune; fervență.
2. pasiune mistică; bigotism.
 

misticitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. mysticité)

1. caracterul a ceea ce este mistic, impregnat de un devotament fervent, care vizează unirea intimă cu divinitatea; misticism.
 

papolatru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. papolâtre)

1. nume dat partizanilor fervenți ai papei sau ai catolicismului de către disidenți.