himeră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chimère, lat. chimaera, gr. khimaira)

1. (mit.) monstru cu corp jumătate de leu și jumătate de capră, cu aripi și cap de pasăre de pradă și cu coadă de balaur.
2. motiv decorativ reprezentând un asemenea monstru.
3. (biol.) organism rezultat prin amestecarea celulelor a doi sau mai mulți zigoți distincți.
4. ramură a unei plante care prezintă doi indivizi de constituții diferite.
5. închipuire, fantezie irealizabilă; iluzie.
6. pește holocefal cu corpul alungit și turtit lateral, lipsit de solzi, cu gura ventrală, cu dinți puțini, în formă de plăci, din afundul oceanelor.

imergibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. immergibile)

1. care poate pătrunde într-un lichid, care poate fi (s)cufundat, afundat.

oceanonaut

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după engl. oceanaute, fr. océanaute)

1. navigator care explorează străfundurile oceanelor.

pelobatide

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pélobatidés)

1. familie de animale care se pot afunda în solurile mâloase: broasca râioasă.

plonj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. plongée)

1. afundare a unei cute din scoarța Pământului într-o anumită direcție; plonjeu (3).

rachetă 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. raquette)

1. paletă de tenis dintr-o rețea întinsă pe un cadru de lemn oval.
2. (p. ext.) cel care practică tenisul.
3. paletă ovală pe talpa încălțămintei pentru a nu se afunda în zăpadă.