OK
X
plonj
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. plongée)
1.
afundare
a
unei
cute
din
scoarța
Pământului
într-o
anumită
direcție;
plonjeu
(3).
plonja
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. plonger)
1.
a
executa
un
plonjon.
2.
a
se
scufunda.
3.
(fig.)
a
face
un
salt
(de
sus
în
jos);
a
se
abandona.
plonjeu
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. plongée)
1.
scufundare
în
apă
(prin
sărituri).
2.
(cinem.)
filmare
dirijată
de
sus
în
jos,
care
creează
o
impresie
de
strivire.
3.
taluz
superior
al
unui
parapet.
4.
plonj.
5.
mișcare
de
coborâre
(rapidă)
a
unui
avion.
plonjon
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. plongeon)
1.
faptul
de
a
se
arunca
sau
a
cădea
în
apă.
2.
salt
practicat
în
fotbal,
handbal,
volei
de
către
portar
pentru
prinderea
mingii.
plonjor, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. plongeur)
1.
adj.,
s.
m.
f.
(cel)
care
plonjează;
scufundător.
2.
s.
m.
scafandru.
3.
s.
n.
aparat
electric
portativ
pentru
încălzirea
rapidă,
prin
imersiune,
a
unei
cantități
mici
de
lichid;
termoplonjor.
plonja
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. plonger)
1.
a
executa
un
plonjon.
2.
a
se
scufunda.
3.
(fig.)
a
face
un
salt
(de
sus
în
jos);
a
se
abandona.
plonjeu
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. plongée)
1.
scufundare
în
apă
(prin
sărituri).
2.
(cinem.)
filmare
dirijată
de
sus
în
jos,
care
creează
o
impresie
de
strivire.
3.
taluz
superior
al
unui
parapet.
4.
plonj.
5.
mișcare
de
coborâre
(rapidă)
a
unui
avion.
plonjor, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. plongeur)
1.
adj.,
s.
m.
f.
(cel)
care
plonjează;
scufundător.
2.
s.
m.
scafandru.
3.
s.
n.
aparat
electric
portativ
pentru
încălzirea
rapidă,
prin
imersiune,
a
unei
cantități
mici
de
lichid;
termoplonjor.
scafandrier, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. scaphandrier)
1.
plonjor
echipat
cu
scafandru,
însărcinat
cu
efectuarea
cercetărilor
sau
lucrărilor
subacvatice.
termoplonjor
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. thermoplongeur)
1.
aparat
cuprinzând
un
rezistor
electric
care
este
scufundat
într-un
lichid
pentru
a-l
încălzi;
plonjor.