OK
X
indicație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. indication, lat. indicatio)
1.
îndrumare,
informație,
indiciu,
lămurire.
contraindicație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. contre-indication)
1.
situație
(nedorită)
în
care
aplicarea
unei
terapii
provoacă
prejudicii
bolnavului.
accelerando
Parte de vorbire:
adv.
Etimologie: (it. accelerando)
1.
(muzică)
(ca
indicație
de
execuție)
din
ce
în
ce
mai
repede,
grăbind.
2.
indicație
de
tempo
care
cere
interpretului
accelerarea,
creșterea
mișcării;
incalzando.
adresă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. adresse)
1.
indicație
pe
scrisori,
colete
etc.
care
conține
numele
și
domiciliul
destinatarului.
2.
la
~a
cuiva
=
cu
privire
la
cineva.
3.
comunicare
oficială
făcută
în
scris
de
o
instituție.
4.
dexteritate,
îndemânare.
5.
(inform.)
simbol,
cuvânt,
cod
care
indică
locul
din
memoria
unei
mașini
electronice
unde
se
înregistrează
o
informație.
affabile
Parte de vorbire:
adv.
Etimologie: (it. affabile)
1.
(muz.)
(ca
indicație
de
execuție)
afabil,
grațios.
affrettando
Parte de vorbire:
adv.
Etimologie: (it. affrettando, cf. affrettare „a grăbi”)
1.
(muzică)
(ca
indicație
de
execuție)
în
ritm
grăbit,
accelerând.
2.
indicație
muzicală
care
arăta
o
accelerare
a
timpului
în
executarea
unui
pasaj.
3.
(var.)
affretando,
affrettando.
agitato
Parte de vorbire:
adv.
Etimologie: (it. agitato)
1.
(muz.)
(ca
indicație
de
execuție)
cântat
sau
jucat
într-o
manieră
agitată.
alla breve
Parte de vorbire:
loc. adv.
Etimologie: (it. alla breve)
1.
(muz.)
indicație
potrivit
căreia
o
piesă
scrisă
în
măsura
de
patru
timpi
se
execută
în
doi
timpi.