Dictionar

lento

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. lento)

1. adv. (muz.) rar, lent, între largo și adagio.
2. s. n. (parte dintr-o) compoziție executată în acest ritm.
 

lentoare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lenteur)

1. încetineală; (fig.) caracterul celui care nu înțelege repede.
 

lentofil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. it. lento)

1. (despre faună) specific apelor stagnante.
 

bradifazie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bradyphasie)

1. lentoare în pronunțarea cuvintelor.
 

largo

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. largo)

1. adv. (muz.) cu o mișcare înceată și amplă; lento.
2. s. n. piesă, parte a unei compoziții scrise în acest tempo.
 

obtuzie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. obtusion)

1. bradipsihie caracterizată prin scăderea proceselor de gândire, parafazii și lentoare în înțelegerea întrebărilor și formularea răspunsurilor; obtuzitate.
 

pareză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Parese)

1. repugnanță față de muncă, de efort; lentoare, nonșalanță.
 

morfotip

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT morphotypus
2. FR morphotype
3. EN morphotype
4. DE Morphotypus; Morphotyp
5. RU морфотип
6. HU morfotípus, egy ismeretlen faj egyedeinek morfológiailag különböző csoportja, taxonómiai jelentőség nélkül
 

affeto

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. affetto)

1. (muzică) (ca indicație de execuție) cu grație, tandrețe, lentoare; affettuoso.
2. (loc. adv.) con ~ = cu simțire, expresiv, cu expresie.
3. (var.) affetto.