OK
X
minuție
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. minutie)
1.
aplicare
atentă,
grijă
acordată
celor
mai
mici
detalii;
minuțiozitate.
2.
(înv.)
lucru
mic,
detaliu
neimportant,
nesemnificativ.
cominuție
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. comminution)
1.
reducere,
împărțire
în
mici
bucăți.
2.
rupere
a
unui
os
în
mici
fragmente.
3.
(var.)
cominuțiune.
amplificație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. amplification)
1.
acțiunea
de
a
(se)
amplifica;
amplificare.
2.
(fiz.)
creștere
a
valorilor
energiei
(electrice,
optice
etc),
obținută
printr-un
amplificator;
amplificare.
3.
(var.)
(înv.)
amplificațiune.
4.
(antonime)
diminuție,
diminuare,
reducție.
minuțiozitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (minuţios + -itate)
1.
însușirea
de
a
fi
minuțios;
minuție.
multiplicație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. multiplication, lat. multiplicatio)
1.
acțiunea
de
a
(se)
multiplica
și
rezultatul
ei;
multiplicare.
2.
creștere
cantitativă,
numerică;
creșterea
numărului
de,
a
cantității
de.
3.
operație
aritmetică
prin
care
un
număr,
numit
deînmulțit,
este
mărit
de
atâtea
ori
câte
unități
are
alt
număr,
numit
înmulțitor,
pentru
a
obține
un
rezultat
numit
produs;
înmulțire.
4.
acțiune
prin
care
ființele
vii
își
perpetuează
specia;
reproducere,
proliferare.
5.
(var.)
multiplicațiune.
6.
(antonime)
diminuție,
diminuare,
diviziune,
împărțire.