OK
X
salut
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. salut, lat. salus, it. saluto)
1.
cuvânt,
frază,
gest
cu
care
se
salută.
2.
cuvântare
cu
care
se
salută
o
adunare,
se
întâmpină
un
oaspete.
contrasalut
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (it. contrassaluto)
1.
(marină)
salut
întors
de
o
navă
care
tocmai
a
fost
salutată;
răspuns
la
un
salut.
saluta
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (lat., it. salutare)
1.
a
da
cuiva
un
semn
de
respect,
de
considerație,
rostind
un
cuvânt,
o
frază,
o
formulă
uzuală
de
politețe,
de
simpatie
la
întâlnire
sau
la
despărțire.
2.
(fig.)
a
întâmpina
(ceva)
cu
bucurie.
salutar, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. salutaire, lat. salutaris)
1.
care
are
o
acțiune
favorabilă,
fizică
sau
morală;
salvator,
folositor
vieții
și
sănătății.
2.
care
este
potrivit,
adecvat
într-o
anumită
împrejurare;
care
este
benefic,
profitabil,
util
pentru
conduita,
comportamentul
cuiva
sau
evoluția
unui
lucru.
3.
(var.)
(înv.)
salutariu.
salutare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (saluta)
1.
acțiunea,
faptul
de
a
saluta;
(formulă
de)
salut.
2.
(pl.)
expresie
de
politețe
transmisă
prin
scris
sau
prin
cineva
unei
persoane.
salutație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. salutation, lat. salutatio)
1.
formulă
de
salut,
de
adresare,
(într-o
scrisoare).
șalutier
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. chalutier)
1.
ambarcație
ușoară
destinată
pescuitului
în
largul
mării.
ave
Parte de vorbire:
interj.
Etimologie: (lat. ave)
1.
cuvânt
latin,
folosit
de
romani
ca
salutare,
însemnând
„salut”
sau
„bună”.
bonjur
Parte de vorbire:
interj.
Etimologie: (fr. bonjour)
1.
salut
folosit
atunci
când
întâlnim
pe
cineva,
echivalent
cu
bună
ziua.
bonjurist
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (bonjur + -ist)
1.
nume
dat
tinerilor
români
progresiști
întorși
de
la
studii
din
Franța,
la
mijlocul
sec.
XIX,
care
(se)
salutau
cu
„bonjur”.
ciao
Parte de vorbire:
interj.
Etimologie: (it. ciao)
1.
(fam.)
termen
de
salut
prietenos
folosit
la
momentul
întâlnirii
sau
despărțirii;
bună
(ziua),
salut,
la
revedere.
2.
(var.)
(reg.)
ceau.
compliment
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. compliment)
1.
cuvânt
de
laudă,
de
respect
adresat
cuiva;
măgulire,
adulare;
amabilitate.
2.
(pl.)
salutări
transmise
prin
intermediul
cuiva.
3.
înclinare
a
capului
sau
a
corpului
în
semn
de
salut
respectuos;
reverență.
contrasalut
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (it. contrassaluto)
1.
(marină)
salut
întors
de
o
navă
care
tocmai
a
fost
salutată;
răspuns
la
un
salut.