berlină
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Etimologie: (fr. bérline)
Etimologie: (fr. bérline)
1. vehicul suspendat, închis, cu patru locuri, tras de cai; trăsură, cupeu cu patru locuri.
2. caroserie de automobil cu patru uși și patru geamuri laterale; sedan.
3. automobil închis de un acoperiș dur fix, cu parbriz fix, două sau patru uși laterale și patru geamuri laterale (numărul de locuri este de cel puțin patru); sedan.