OK
X
vegetativ
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
vegatativus
2.
FR
végétatif
3.
EN
vegetative
4.
DE
vegetativ
5.
RU
веrетaтивный
6.
HU
vegetatív,
tenyésző,
tenyészeti,
növekedési,
ivartalan
corp vegetativ
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
corpus
vegetativus
2.
FR
corps
végétatif
3.
EN
vegetative
body
4.
DE
Vegetationskörper
5.
RU
веrетaтивное
тело
6.
HU
vegetatív
test
vegetativ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. végétatif, it. vegetativo)
1.
referitor
la
natura
proceselor
fiziologice
petrecute
în
afara
controlului
voluntar
și
realizate
printr-un
sector
special
al
sistemului
nervos
central.
2.
sistem
nervos
~
=
sistem
nervos
care
inervează
organele
interne.
3.
referitor
la
structuri,
organe
sau
funcții
care
nu
sunt
implicate
în
procesul
reproducerii.
4.
înmulțire
~ă
=
înmulțire
asexuată
prin
bulbi,
rizomi,
butași
etc.,
nu
prin
semințe
sau
spori.
aleurospor
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fr. aleurospore)
1.
(biol.)
spor
vegetativ,
pe
hifele
miceliene.
2.
(bot.)
spor
format
pe
cale
vegetativă,
lateral
sau
terminal,
pe
filamentul
micelian
(ciuperci).
apospermie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. apospermie)
1.
(bot.)
reproducere
fără
fecundare
sau
fără
semințe,
pe
cale
vegetativă
(bulbi,
muguri
et
cetera).
autopod
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. autopode)
1.
ax
vegetativ
de
creștere
prin
mugurul
terminal.
auxoblast
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. auxoblaste)
1.
lăstar
de
creștere
care
servește
la
înmulțirea
vegetativă.
celoblast
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. coeloblaste)
1.
aparat
vegetativ
la
unele
plante
inferioare,
dintr-o
celulă
polinucleară.
compozite
Parte de vorbire:
s.f. pl.
Etimologie: (germ. Kompositen, fr. composites)
1.
(bot.)
familie
de
plante
superioare,
dicotiledonate,
erbacee,
rar
lemnoase,
cu
frunze
de
obicei
alterne,
cu
flori
mici,
simple
și
numeroase,
dispuse
în
inflorescențe
în
formă
de
capitule
și
adesea
cu
latex
în
organele
vegetative;
compozee.
2.
(la
sg.)
plantă
din
această
familie;
compozee.