Dictionar

fascina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. fasciner, lat. fascinare)

1. a vrăji, a subjuga (pe cineva) cu privirea; a încânta.
2. a fermeca, a captiva.
 

grimoar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. grimoire)

1. formular cuprinzând formule magice de vrăjitorie.
2. (fig.) discurs obscur; carte, scrisoare ininteligibilă.
 

incantat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. incantatus)

1. lovit de descântec, care suferă efectele vrăjilor; vrăjit, magic.
 

incantație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. incantation, lat. incntatio)

1. formulă magică recitată sau cântată, de vraci, la farmece și vrăji.
2. stare de extaz, încântare; farmec, vrajă.
 

magician, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. magicien)

1. practicant al magiei; vrăjitor.
2. (fig.) artist desăvârșit, care obține efecte deosebite prin arta sa.
 

magie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. magie, lat. magia)

1. complex de practici prin care se consideră posibilă acționarea asupra realității înconjurătoare cu ajutorul forțelor supranaturale; vrăjitorie.
2. ~ neagră = magie propriu-zisă care apelează la puterea demonilor; ~ albă = arta de a produce fenomene naturale care par miraculoase.
3. (fig.) putere de atracție, de fascinare; farmec, seducție.