OK
X
citadin, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. citadin, it. cittadino)
1.
adj.
de
oraș,
orășenesc.
2.
s.
m.
f.
locuitor
al
unui
oraș;
orășean.
citadinism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (it. cittadinismo)
1.
apartenența
și
capacitatea
individului
de
a
acționa
în
contextul
unei
comunități
citadine
specifice;
caracter
citadin.
citadiniza
Parte de vorbire:
vb. tr., refl.
Etimologie: (it. cittadinizzare)
1.
a
da
sau
a
căpăta
un
caracter
citadin;
a
(se)
urbaniza.
bacovianism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (bacovian + -ism)
1.
caracteristică
a
poeziei
lui
Bacovia,
care
exprimă
sentimentul
izolării,
o
nostalgie
incurabilă,
monotonia
vieții
citadine,
obsesia
morții,
nevroze
și
plictisul
halucinant
al
periferiei
provinciale.
citadinism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (it. cittadinismo)
1.
apartenența
și
capacitatea
individului
de
a
acționa
în
contextul
unei
comunități
citadine
specifice;
caracter
citadin.
citadiniza
Parte de vorbire:
vb. tr., refl.
Etimologie: (it. cittadinizzare)
1.
a
da
sau
a
căpăta
un
caracter
citadin;
a
(se)
urbaniza.
rural, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. rural)
1.
care
ține
de
sat;
propriu
satului;
de
(la)
sat,
sătesc.
2.
care
locuiește
la
țară;
de
la
țară,
țărănesc.
3.
(despre
plante)
de
câmp.
4.
(antonime)
citadin,
urban,
(înv.)
orășesc.
urbaniza
Parte de vorbire:
vb. tr., refl.
Etimologie: (fr. urbaniser)
1.
a
transforma
un
loc
în
oraș
(ținând
cont
de
principiile
urbanismului);
a
da,
a
căpăta
un
caracter
urban,
citadin;
a
(se)
orășeniza,
(rar)
a
(se)
citadiniza.
urbanizare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (urbaniza, cf. fr. urbanisation)
1.
acțiunea
de
a
(se)
urbaniza
și
rezultatul
ei;
citadinizare.
2.
procesul
(prin
care
orașele
sunt
formate)
de
transformare
a
unor
localități
rurale
în
centre
cu
caracter
urban.
3.
concentrarea
crescândă
a
populației
în
zonele
urbane.