paroxism
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. paroxysme, germ. Paroxysmus, gr. paroxysmos)
Etimologie: (fr. paroxysme, germ. Paroxysmus, gr. paroxysmos)
1. intensitate maximă a unei boli, a unui sentiment etc.
2. surescitare, tulburare extremă.
3. intensificare bruscă a activității forțelor interioare ale Pământului, care duce la formarea munților și la modificări ale scoarței terestre.