tanin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tanin)

1. tanat organic natural, astringent, din stejar, la tăbăcirea pieilor și fabricarea cernelurilor negre; acid tanic.

taninos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (tanin + -os)

1. care conține tanin; care este caracteristic taninului; de tanin, tanic.

difuzor 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diffuseur)

1. aparat destinat reproducerii sunetelor, care transformă variațiile energiei electrice în energie acustică și care intră în componența radioreceptoarelor, televizoarelor, a instalațiilor de amplificare etc; hautparlor.
2. porțiune de conductă a cărei secțiune transversală crește în sensul curgerii fluidului.
3. parte a unui carburator cu explozie unde se produce pulverizarea combustibilului.
4. aparat pentru extragerea zahărului din sfeclă, a taninului din stejar etc.

quebracho

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (sp. quebracho)

1. arbore tropical din America de Sud, cu lemnul foarte dur, bogat în tanin; lemnul însuși.
2. material tanant extras din scoarța și lemnul acestui arbore, utilizat în industria pielăriei.

tanic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. tannique)

1. care conține tanin; taninos.
2. acid ~ = tanin.

taninos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (tanin + -os)

1. care conține tanin; care este caracteristic taninului; de tanin, tanic.

taniza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. taniser)

1. a adăuga tanin în vin pentru a-i corecta anumite proprietăți.

xilocrom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. xylochrome)

1. nume dat pigmenților tanini din lemn.