Dictionar

Rezultate principale (Atmosferă):

Atmosferă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. atmosphère, gr. atmoosphaira)

1. strat de aer care înconjură unele corpuri cereşti.

2. masă de gaze aflată într-un spaţiu în care se produce o reacţie fizico-chimică.

3. (fig.) stare de spirit; mediu, cadru, ambianţă.

4. unitate de măsură a presiunii.


Rezultate secundare (Atmosferă):

Actinometrie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. actinométrie)

1. disciplină care studiază radiaţiile electromagnetice din atmosferă.

2. măsurare a radiaţiilor din atmosferă.


Aerobie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérobie)

1. microorganism care se dezvoltă în prezenţa aerului.

2. (în industria aeronautică) propulsare care nu poate avea loc decât în atmosferă.


Aerobioză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aérobiose)

1. mod de viaţă al microorganismelor aerobe; oxibioză.

2. viaţă condiţionată de prezenţa oxigenului liber din atmosferă.

3. (anton.) anaerobioză.


Aerogramă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérogramme)

1. scrisoare pe un imprimat special, expediată cu poşta aeriană; imprimatul însuşi.

2. diagramă aerologică prin repartiţia verticală în atmosferă a presiunii, temperaturii etc.


Aeronomie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aéronomie)

1. ştiinţă care studiază fenomenele produse în atmosfera înaltă.


Ambiant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ambiant, lat. ambiens)

1. (despre mediu, atmosferă) înconjurător.