OK
X
atmosferic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. atmosphérique)
1.
referitor
la
atmosferă,
de
(din)
atmosferă.
aerogen, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. aérogène)
1.
produs
prin
intermediul
aerului
atmosferic.
2.
de
origine
respiratorie.
3.
(despre
bacterii)
care
descompune
substanțe
solide
sau
lichide
în
suprafețe
gazoase.
aeroion
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aéroion)
1.
ion
atmosferic
prin
descărcări
electrice,
evaporări
ale
apei
etc.
aeromorfoză
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. aéromorphose)
1.
(biol.)
totalitatea
modificărilor
morfoanatomice
sub
acțiunea
factorilor
atmosferici.
2.
acțiunea
morfogenetică
a
aerului
asupra
dezvoltării
organelor
(ex.
plantele
amfibii).
aeropatie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (engl. aeropathy)
1.
(med.)
stare
patologică
provocată
de
schimbările
presiunii
atmosferice;
boală
cauzată
de
modificarea
presiunii
atmosferice.
aeroplancton
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (germ. Aeroplankton)
1.
planctonul
din
aerul
atmosferic.
2.
ansamblul
organismelor
microscopice
vii
care
plutesc
în
aer.
aeroreactor
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aéroréacteur)
1.
reactor
la
care
carburatorul
necesar
arderii
combustibilului
este
aerul
atmosferic
precomprimat.