adsorbție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adsorption)

1. fixare a unei substanțe lichide sau gazoase, într-un strat subțire, pe suprafața unui corp solid.
2. capacitatea părții superficiale a solului de a acumula substanțe solide, lichide și gazoase.

aerogen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aérogène)

1. produs prin intermediul aerului atmosferic.
2. de origine respiratorie.
3. (despre bacterii) care descompune substanțe solide sau lichide în suprafețe gazoase.

anemometrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anémométrie)

1. ansamblu de tehnici pentru măsurarea vitezei vântului, a fluidelor gazoase în conducte etc.

blaugaz

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Blaugaz)

1. amestec de hidrocarburi gazoase și hidrogen, obținut prin descompunerea fracțiunilor grele de petrol, folosit drept combustibil.

cavitație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cavitation)

1. (tehnologie) fenomen constând în producerea într-un curent de lichid a unui vid parțial, datorită schimbării stării de agregare, care provoacă izbituri în pereții conductei prin care circulă lichidul.
2. (hidraulică) formarea de bule de gaz și vapori într-un lichid supus depresiunii.
3. (fizică) formarea de cavități gazoase într-un lichid supus undelor ultrasonice.
4. (var.) (înv.) cavitațiune.

degaza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. dégazer)

1. a îndepărta substanțele gazoase dintr-un spațiu închis, de pe o suprafață.
2. (mil.) a îndepărta gazele toxice de luptă dintr-un anumit loc.