Dictionar

contraextensie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contre-extension)

1. aplicare a unei forțe egale și opuse forței extensiei.
 

amatorism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. amateurisme)

1. practicare, ca amator, a unui sport, a unei arte etc.; diletantism.
2. caracter al celui care exercită o meserie, o artă etc., ca amator, cu mai puțină calificare decât profesionistul.
3. (prin extensie) caracter de amator al muncii unor persoane necalificate sau neglijente.
 

contraextensie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contre-extension)

1. aplicare a unei forțe egale și opuse forței extensiei.
 

echipolență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. équipollence, lat. aequipollentia)

1. egalitate de forțe, de puteri.
2. (log.) raport de egalitate între două propoziții sau concepte de aceeași extensie; echivalență.
3. (mat.) relație între vectori echipolenți.
 

-ECTAZIE

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (fr. -ectasie, cf. gr. ektasis „alungire, dilatație”)

1. „dilatație, extensie, distensie”.
 

emetic

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. émétique, lat. emeticus)

1. tartrat de antimoniu și de potasiu, folosit la imprimatul și vopsitul textilelor, la prepararea lacurilor și în medicină, ca vomitiv.
2. (prin extensie) orice medicament cu proprietăți vomitive.
3. (var.) emetica, (înv.) emeticon.
 

iredentist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. irrédentiste, it. irredentista)

1. I. referitor la iredentism, propriu iredentismului.
2. care aderă la iredentism (mișcare revendicativă începută la sfârșitul secolului al XIX-lea prin care italienii reclamau anumite regiuni precum Dalmația, Trentino et cetera și, prin extensie, orice mișcare revendicativă de acest tip).
3. II. adept al iredentismului; naționalist, șovin.
4. persoană care profesează iredentismul.