OK
X
nenădejde
Parte de vorbire:
s.f. (înv.)
Etimologie: (ne- + nădejde)
1.
stare
sufletească
apăsătoare
a
omului
care
nu
mai
are
nici
o
nădejde;
deznădejde.
desperare/disperare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (despera)
1.
faptul
de
a
despera;
deznădejde;
desperație.
2.
cu
~
=
în
mod
deznădăjduit;
(fig.)
din
toate
puterile;
a
împinge
(pe
cineva)
la
~
=
a
face
(pe
cineva)
să-și
piardă
nădejdea.
dispera
Parte de vorbire:
vb. intr.
Etimologie: (lat. desperare)
1.
a-și
pierde
orice
speranță;
a
ajunge
în
stare
de
deznădejde;
a
deznădăjdui.
2.
(var.)
a
despera.
speranță
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. speranza)
1.
nădejde.
2.
încredere
în
viitor,
în
reușita
cuiva.
3.
(fam.)
om
capabil,
de
la
care
se
așteaptă
mult
în
viitor.
micșorare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (v. micșora)
1.
acțiunea
de
a
(se)
micșora
și
rezultatul
ei;
diminuare,
descreștere;
scădere,
reducere,
împuținare.
2.
(înv.)
depresiune
sufletească,
descurajare,
deznădejde;
desperare.
3.
(înv.)
micșurare.
nenădejde
Parte de vorbire:
s.f. (înv.)
Etimologie: (ne- + nădejde)
1.
stare
sufletească
apăsătoare
a
omului
care
nu
mai
are
nici
o
nădejde;
deznădejde.
deznădăjduitor, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (deznădăjdui + -tor)
1.
care
inspiră,
provoacă
deznădejde.
2.
(var.)
(înv.)
desnădejduitor.