OK
X
năzărire
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (năzări)
1.
faptul
de
a
i
(se)
năzări
cuiva
ceva.
2.
(concret.)
ceea
ce
apare
sau
i
se
pare
că
apare
cuiva;
apariție,
închipuire,
năzăreală.
năzăritură
Parte de vorbire:
s.f. (popular)
Etimologie: (năzări + -tură)
1.
ceea
ce
(apare
sau)
i
se
pare
cuiva
că
apare;
năzărire.
abate (2)
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (lat. abbattere, fr. abattre)
1.
(tr.,
intr.,
refl.)
a
(se)
îndepărta
de
la
direcția
inițială
sau
normală.
2.
(fig.)
a
(se)
îndepărta
de
la
o
normă
fixată,
de
la
o
linie
de
conduită,
de
gândire
etc.
3.
(refl.)
(despre
fenomene
ale
naturii,
calamități,
nenorociri)
a
se
produce
pe
neașteptate
(cu
forță).
4.
(refl.)
a
se
năpusti
(asupra).
5.
(refl.)
a
se
opri
în
treacăt
undeva
sau
la
cineva
(părăsind
drumul
inițial).
6.
(refl.,
intr.)
a-i
veni
ideea,
a-i
trece
prin
minte;
a
i
se
năzări.
7.
(tr.)
a
întrista,
a
deprima,
a
descuraja.
8.
(tr.)
a
doborî,
a
culca
la
pământ.
9.
(refl.)
a
cădea.
năzăritură
Parte de vorbire:
s.f. (popular)
Etimologie: (năzări + -tură)
1.
ceea
ce
(apare
sau)
i
se
pare
cuiva
că
apare;
năzărire.
năzărire
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (năzări)
1.
faptul
de
a
i
(se)
năzări
cuiva
ceva.
2.
(concret.)
ceea
ce
apare
sau
i
se
pare
că
apare
cuiva;
apariție,
închipuire,
năzăreală.