Dictionar

perverti

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. pervertir, lat. pervertere)

1. tr., refl. a (se) vicia funcția normală a unui organ, a (se) corupe, a (se) deprava.
2. tr. (fig.) a altera, a denatura.
 

pervertitor, -oare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (perverti + -tor)

1. cel care pervertește; corupător.
 

alotriogeuzie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. allotriogeusia)

1. pervertire a simțului gustativ.
 

corupt, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. corruptus)

1. stricat, depravat, pervertit.
2. (despre cuvinte, fraze) deformat.
 

corupție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. corruption, lat. corruptio)

1. abatere de la moralitate, de la datorie; depravare, pervertire, venalitate.
 

deboșa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. débaucher)

1. tr., refl. a face (pe cineva) să se dedea la desfrâu; a perverti.
 

impesta

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (it. impestare, fr. empester)

1. a molipsi de ciumă, de o boală contagioasă.
2. a răspândi un miros urât; a împuți, a infesta cu un miros fetid.
3. (fig.) a perverti, a corupe mințile și inimile cu doctrine rele.
4. (var.) a impesti.
 

inveterat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. invétéré, lat. inveteratus, it. inveterato)

1. învechit în rele, vicios, pervertit.
2. (despre vicii, defecte etc.) înrădăcinat, încarnat.