schizofrenie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. schizophrénie)

1. boală psihică gravă caracterizată prin disocierea spiritului, idei delirante și halucinații.

aniconie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (cf. gr. eikon, imagine)

1. incapacitate patologică de elaborare a imaginilor în schizofrenie.

aprozodie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aprosodie)

1. monotonie a vorbirii, în timpul bolii lui Parkinson, în schizofrenie sau epilepsie.

atimie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. athymie)

1. absență a manifestărilor afective, în schizofrenie.
2. (med.) absența emoției; impasibilitate morbidă.

barbarolalie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barbarolalie)

1. vorbire stranie, neinteligibilă, sacadată, în schizofrenie.

catatonie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. catatonie)

1. sindrom psihomotor al schizofreniei prin pierderea inițiativei de mișcare, conduită stereotipă și stupoare mintală.

distorsiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. distorsion, lat. distorsio)

1. deformare a unei imagini, a unei unde sau a unui semnal audio, datorată imperfecțiunii sistemelor de înregistrare, de transmitere sau redare.
2. modificare a repartiției câmpului magnetic de sub polii de excitație ai unei mașini de curent continuu, produsă de reacția indusului.
3. deplasare sistematică a unui rezultat prin metode statice de la valoarea reală.
4. torsiune a expresiei verbale, a gândirii, în schizofrenie.