Dictionar

somnambul, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. somnambule)

1. cel care suferă de somnambulism; lunatic, noctambul.
 

somnambulesc, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. somnambulesque)

1. care aparține somnambulului sau somnambulismului; somnambulic.
2. privitor la somnambul sau la somnambulism; somnambulic.
3. care are aparența, caracteristicile somnambulismului.
 

somnambulic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. somnambulique)

1. de somnambul; somnambulesc.
 

somnambulism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. somnambulisme)

1. stare patologică manifestată prin diferite acțiuni inconștiente în timpul somnului; lunatism, noctambulism.
 

lunatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. lunatique, lat. lunaticus)

1. adj., s. m. f. somnambul.
2. adj. sperios, fricos.
3. care are idei și purtări ciudate, bizare.
4. (rar) fantastic, ireal; halucinant.
 

lunatism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. lunatisme)

1. (med.) automatism inconștient care se manifestă în timpul somnului prin gesturi, deplasări etc. și de care individul în cauză nu-și mai amintește la trezire; somnambulism.
 

noctambul, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. noctambule, lat. noctambulus)

1. somnambul.
2. (fam.) om care își petrece nopțile în chefuri.
 

noctambulism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. noctambulisme)

1. (med.) starea unei persoane somnambule, care merge în timp ce doarme; somnambulism.
 

somnambul, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. somnambule)

1. cel care suferă de somnambulism; lunatic, noctambul.
 

somnambulesc, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. somnambulesque)

1. care aparține somnambulului sau somnambulismului; somnambulic.
2. privitor la somnambul sau la somnambulism; somnambulic.
3. care are aparența, caracteristicile somnambulismului.