OK
X
halucinant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. hallucinant)
1.
care
provoacă
halucinații.
2.
(fig.)
uluitor,
impresionant.
bacovianism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (bacovian + -ism)
1.
caracteristică
a
poeziei
lui
Bacovia,
care
exprimă
sentimentul
izolării,
o
nostalgie
incurabilă,
monotonia
vieții
citadine,
obsesia
morții,
nevroze
și
plictisul
halucinant
al
periferiei
provinciale.
lunatic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. lunatique, lat. lunaticus)
1.
adj.,
s.
m.
f.
somnambul.
2.
adj.
sperios,
fricos.
3.
care
are
idei
și
purtări
ciudate,
bizare.
4.
(rar)
fantastic,
ireal;
halucinant.
oniric, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. onirique)
1.
referitor
la
vise,
la
onirism;
(despre
fenomene
psihice)
care
se
desfășoară
în
vis.
2.
(despre
stări
psihopatologice)
asemănător
visului;
delirant,
halucinant.
3.
(despre
creații
literare)
care
presupune
o
stare
de
vis,
inspirat
de
vis.
zoopsie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: ( fr. zoopsie)
1.
(med.)
viziune
halucinantă
de
animale
hidoase
sau
periculoase,
caracteristică
anumitor
intoxicații
(cu
alcool,
cocaină
et
cetera).