Dictionar

contorsiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contorsion, lat. contorsio)

1. răsucire a trupului sau a unei părți a acestuia; contractare violentă și involuntară a mușchilor.
 

lințoliu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. linceul, lat. linteolum)

1. bucată de pânză, în special cearșaf de pat; foaie de pânză în care este înfășurat trupul decedatului; giulgiu.
 

locul

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. locule, lat. loculus)

1. cavitate săpată în pereții mormintelor din epoca romană, în care se depunea trupul mortului.
2. (bot.) cavitate mică a unui organ (ovar, antenă); lojă (4).
 

messalinism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie:

1. erezie din sec. XIV care urmărea unirea extatică cu trupul de lumină al lui Cristos.
 

mortifiant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. mortifiant)

1. care mortifică, chinuie trupul sau sufletul pentru a promova penitență, înălțare spirituală; chinuitor, mortificant.
2. (fig.) care este umilitor, jignitor.
 

mortifica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. mortifier)

1. tr., refl. a(-și) chinui trupul.
2. (fig.) a batjocori, a umili.
3. refl. a se cangrena, a se necroza.