OK
X
umilicios, -oasă
Parte de vorbire:
adj. (învechit)
Etimologie: (umili + -icios)
1.
(limbajul
bisericesc)
care
provoacă
o
atitudine
evlavioasă.
umilitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. humilité, lat. humilitas)
1.
virtute
care
ne
dă
sentimentul
slăbiciunii
noastre,
care
reprimă
în
noi
mișcările
mândriei;
umilință.
2.
sentiment
de
respect
profund
față
de
cineva
sau
de
ceva;
deferență.
3.
caracter
a
ceea
ce
are
puțină
importanță,
puțină
amploare,
puțină
strălucire;
modestie.
4.
(antonim)
aroganță,
orgoliu.
akmeist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (rus. akmeist)
1.
I.
referitor
la
akmeism,
mișcare
poetică
rusă
care
a
avut
perioada
de
glorie
la
începutul
anilor
1910
sub
conducerea
lui
Nikolai
Gumiliov
și
Serghei
Gorodețki.
2.
II.
adept
al
akmeismului.
3.
(var.)
acmeist.
avanie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. avanie)
1.
(istorie)
vexare,
insultă
la
demnitatea
pelerinilor
și
a
străinilor
în
general,
pe
care
turcii
o
practicau
în
Levant
cerând
bani.
2.
afront
public
umilitor;
tratament
umilitor
pe
care
o
persoană
îl
primește
în
mod
public.
caudine
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. /fauces/ Caudinae)
1.
pl.
a
trece
sub
furcile
~
=
a
impune
condiții
umilitoare
(după
o
înfrângere
totală);
(p.
ext.)
a
supune
unei
critici
severe.
compuncțiune
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. componction)
1.
(religie)
durere,
regretul
de
a-l
fi
jignit
pe
Dumnezeu;
contrițiune,
pocăință.
2.
atitudine,
care
poate
fi
afectată
și
ostentativă,
de
regret,
umilință,
contemplare.
3.
(ironic)
aer
solemn
ușor
ridicol,
gravitate
afectată
sau
exagerată.
diasirm
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. diasyrme, gr. diasyrmos)
1.
figură
de
stil
care
exprimă
cu
abilitate
o
ironie
caustică
și
umilitoare.
ecrasa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. écraser)
1.
a
strivi,
a
zdrobi.
2.
(fig.)
a
distruge,
a
nimici;
a
umili.
3.
a
copleși,
a
împovăra.