Dictionar

compuncțiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. componction)

1. (religie) durere, regretul de a-l fi jignit pe Dumnezeu; contrițiune, pocăință.
2. atitudine, care poate fi afectată și ostentativă, de regret, umilință, contemplare.
3. (ironic) aer solemn ușor ridicol, gravitate afectată sau exagerată.
 

crepuscular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. crépusculaire)

1. referitor la crepuscul.
2. slab luminat, abia vizibil.
3. (despre un curent poetic din literatura italiană de la începutul sec. XX) care manifesta predilecție pentru tonurile mijlocii, pentru vagul culorii, pentru o banalitate ostentativă și un prozaism voit al expresiei.
4. (despre animale) care este activ după apusul Soarelui.
 

etalaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. étalage)

1. etalare.
2. expoziție de mărfuri; vitrină; marfa expusă.
3. (tehn.) partea inferioară a cuvei unui furnal.
4. (fig.) expunere ostentativă, paradă.
 

exhibiție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. exhibition, lat. exhibitio)

1. etalare, expunere ostentativă în public a ceva.
2. (pl.) jonglerii de circ.
 

nonșalanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. nonchalance)

1. indiferență, nepăsare, degajare (ostentativă).
 

nouvelle vague

Parte de vorbire:  loc. s.  
Etimologie: (fr. la nouvelle-vague, noul val)

1. denumire dată unui grup de cineaști francezi, ale căror filme se caracterizează prin afișarea ostentativă a mesajului artistic nonconformist.