Dictionar

cabală

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cabale, germ. Kabale)

1. doctrină teozofică iudaică, care, recurgând la o interpretare mistică a Vechiului Testament, și la practici oculte, pretindea a comunica cu spiritele.
2. (fig.) uneltire, intrigă; conspirație.
 

captație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. captation, lat. captatio)

1. captare.
2. uneltire cu scopul de a obține printr-un act juridic anumite foloase în dauna cuiva.
 

complot

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. complot)

1. înțelegere secretă, uneltire a câtorva persoane sau organizații îndreptată împotriva unui demnitar, a unui stat etc.; conjurație; conspirație.
 

conspirație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. conspiration, lat. conspiratio)

1. acord secret între mai multe persoane pentru a răsturna puterea stabilită; complot.
2. uneltire secretă și ilegală îndreptată împotriva statului și autorităților publice, sau împotriva oricărei alte organizații.
3. (var.) (înv.) conspirațiune.
 

dejuca

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. déjouer)

1. a zădărnici (planurile, uneltirile cuiva).
 

intriga

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. intriguer, it. intrigare)

1. tr. a neliniști, a stârni curiozitatea cuiva; a contraria.
2. intr. a face intrigi; a unelti, a complota.