cabală
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. cabale, germ. Kabale)
Etimologie: (fr. cabale, germ. Kabale)
1. doctrină teozofică iudaică, care, recurgând la o interpretare mistică a Vechiului Testament, și la practici oculte, pretindea a comunica cu spiritele.
2. (fig.) uneltire, intrigă; conspirație.