Dictionar

antigen

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antigène)

1. substanță proteică care, introdusă în organism, stimulează formarea de anticorpi.
 

antigenoterapie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antigénothérapie)

1. folosirea terapeutică a substanțelor care pot produce anticorpi.
 

autoantigen

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. auto-antigène)

1. antigen constitutiv al celulelor care induce producerea de autoanticorpi.
2. antigen propriu organismului, care stimulează sistemul imunitar, și poate provoca boli autoimune.
 

heteroantigen

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hétéroantigène)

1. antigen care produce dezvoltarea de anticorpi în serul unor indivizi din specii diferite.
 

izoantigen

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (izo- + antigen)

1. antigen prezent numai la anumiți indivizi ai unei specii, capabili de a determina formarea de izoanticorpi la indivizii aceleiași specii.
 

anavenin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anavenin)

1. antigen inofensiv prin detoxificarea cu formol a veninurilor.
 

anergie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anergie)

1. pierdere a capacității de reacție a organismului față de antigenii unei anumite boli.
2. energie termică corespunzătoare unui sistem fizic în echilibru termodinamic cu mediul înconjurător.
 

anticomplementar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anticomplémentaire)

1. (despre un ser, antigen) care are proprietatea de a fixa complementul (3).
 

anticorp

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anticorps)

1. proteină specifică elaborată de organism ca răspuns la pătrunderea unui antigen.
 

antiser

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antisérum)

1. ser sangvin provenit de la un animal după imunizarea cu un antigen specific.
 

autoantigen

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. auto-antigène)

1. antigen constitutiv al celulelor care induce producerea de autoanticorpi.
2. antigen propriu organismului, care stimulează sistemul imunitar, și poate provoca boli autoimune.