Dictionar

capabilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. capabilité)

1. capacitatea, faptul de a putea face ceva; însușirea de a fi capabil.
 

bacterioterapie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bactériothérapie)

1. metodă de tratament cu microbi capabili să distrugă germeni patogeni.
 

contratorpilor

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. contre-torpilleur)

1. (marină) navă militară rapidă, cu capabilități antiaeriene, antisubmarin și anti-navă, destinată lovirii torpiloarelor și submarinelor inamice, precum și pentru escortarea navelor mari sau care nu se pot apăra; distrugător.
 

hidragog, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. hydragogue)

1. I. care declanșează evacuarea lichidelor din organism.
2. II. denumire care se aplică tuturor agenților capabili să provoace evacuarea lichidelor din organism (sudorifice, purgative, diuretice); purgativ puternic.
 

izoantigen

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (izo- + antigen)

1. antigen prezent numai la anumiți indivizi ai unei specii, capabili de a determina formarea de izoanticorpi la indivizii aceleiași specii.
 

patronaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. patronage)

1. ocrotire, protecție; sprijin, egidă.
2. (în trecut) societate de binefacere; acțiune de (falsă) ocrotire a săracilor și a celor incapabili de muncă.
 

promotor, -oare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. promoteur, lat. promotor)

1. s. m. f. inițiator, animator al unei acțiuni.
2. s. n. substanță care pune în libertate radicali liberi, capabili să inițieze o reacție în lanț; inițiator.
3. substanță care mărește eficacitatea unui catalizator.
4. agent care ar interveni în procesul cancerigen, accentuând dezvoltarea tumorilor.