OK
X
arheoastronomie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (arheo- + astronomie)
1.
disciplină
care
studiază
datele
astronomiei
arhaice
după
simbolurile
iconografice
din
preistorie.
arheocivilizație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. archéocivilisation)
1.
civilizație
a
unei
societăți
arhaice.
arheocultură
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (arheo- + -cultură2)
1.
cultură
a
unei
societăți
arhaice.
2.
sinteză
a
arheotipurilor
sau
modelelor
primare
ale
culturii
din
perioada
antropogenezei
până
în
perioada
diferitelor
etnogeneze.
dendrolatrie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (dendro- + -latrie)
1.
adorare
a
arborilor,
considerați
ca
divinități
în
mitologiile
arhaice.
huronian
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. huronien)
1.
s.
n.
subdiviziune
superioară
a
erei
arhaice.
2.
adj.
cutare
~ă
=
cutare
a
scoarței
terestre
care
a
avut
loc
în
Scandinavia
și
Canada,
în
algonkian.
neaoșist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (neaoş + -ist)
1.
I.
referitor
la
neaoșism,
tendința
de
folosire
abuzivă
a
cuvintelor
arhaice
și
populare
rare.
2.
(despre
stil)
care
abundă
în
neaoșisme.
3.
II.
adept
al
neaoșismului;
persoană
care
abuzează,
în
vorbire
sau
în
scris,
de
neaoșisme.