OK
X
be-bop
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (engl. be-bop)
1.
(mux.)
formă
timpurie
de
jazz
modern,
caracterizat
prin
folosirea
armoniilor
cromatice
și
disonante;
bop.
bop
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (engl. be-bop)
1.
(muz.)
stil
în
jaz
caracterizat
prin
folosirea
armoniilor
cromatice
și
disonante,
cu
excese
expresioniste;
be-bop.
muzică
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (lat., it. musica, fr. musique, germ. Musik)
1.
artă
care
exprimă
cu
ajutorul
sunetelor
sentimente
și
atitudini.
2.
știința
sunetelor
considerate
sub
raportul
melodiei,
ritmului
și
armoniei.
3.
operă,
bucată
muzicală,
melodie;
(prin
ext.)
totalitatea
operelor
muzicale.
4.
~
ușoară
=
muzică
cu
caracter
distractiv,
adesea
în
ritmuri
de
dans.
5.
~a
sferelor
=
pretinse
sunete
bizare
emise
de
vânturile
solare
și
de
pulsațiile
corpurilor
planetelor;
cântecul
planetelor.
6.
~
de
scenă
=
muzică
destinată
să
susțină
sau
să
sporească
efectul
unui
spectacol
scenic.
7.
~
ambientală
=
muzică
cu
armonii
ușoare
și
discrete,
care
servește
ca
sunet
de
fundal
pentru
o
ocupație.
8.
combinație
armonioasă
sau
expresivă
de
sunete;
suită,
set
de
sunete
care
amintesc
de
muzică;
zgomot,
armonie.
9.
formație
instrumentală;
orchestră.
10.
~
militară
=
fanfară.
11.
(fam.)
a-i
face
(cuiva)
~
=
a-i
face
(cuiva)
scandal.
12.
(la
fig.)
(fam.)
vorbire
repetată.
13.
(var.)
musică.