mutator
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (fr. mutateur)
Etimologie: (fr. mutateur)
1. aparat, dispozitiv care transformă un curent alternativ în curent continuu sau invers; schimbător de fază sau de frecvență pentru un curent alternativ; schimbător de tensiune pentru un curent continuu.
2. (biol.) genă capabilă să sporească frecvența mutațiilor la alte gene.