scenic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. scénique, it. scenico, lat. scaenicus)

1. în legătură cu scena, referitor la scenă.
2. adaptat teatrului; de teatru.

scenicitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (scenic + -itate)

1. calitate a unui text de a putea fi reprezentat pe scenă.

adaptare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. adapta, lat. adaptatio)

1. acțiunea de a (se) adapta; adaptație.
2. deprindere cu noi condiții (de viață, de muncă etc.); acomodare.
3. modificare a unei opere pentru a trece dintr-un gen în altul; transpunere în formă scenică, radiofonică sau cinematografică a unei opere literare.
4. (bot.) modificările morfologice și fiziologice ale plantei pentru a face față condițiilor de mediu schimbat.
5. ~ la utilizator = adaptarea echipamentelor produse în serie la cerințele specifice ale unui utilizator; particularizare, personalizare.
6. (antonime) inadaptare, neadaptare.

bufonadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. buffonata)

1. reprezentație scenică, farsă, în care râsul rezultă dintr-o intrigă de situație.
2. bufonerie.

dramatiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. dramatiser)

1. a adapta o lucrare literară epică condițiilor reprezentării scenice.
2. a face ca ceva să devină impresionant.
3. (ir.) a lua în tragic, a da prea multă importanță unui eveniment.

dramatizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (dramatiza)

1. acțiunea de a dramatiza.
2. transpunere scenică a unei creații literare narative, cu un conflict puternic.

mizanscenă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mise en scène)

1. realizare scenică sau cinematografică a unei piese, a unui scenariu; punere în scenă.

muzică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat., it. musica, fr. musique, germ. Musik)

1. artă care exprimă cu ajutorul sunetelor sentimente și atitudini.
2. știința sunetelor considerate sub raportul melodiei, ritmului și armoniei.
3. operă, bucată muzicală, melodie; (prin ext.) totalitatea operelor muzicale.
4. ~ ușoară = muzică cu caracter distractiv, adesea în ritmuri de dans.
5. ~a sferelor = pretinse sunete bizare emise de vânturile solare și de pulsațiile corpurilor planetelor; cântecul planetelor.
6. ~ de scenă = muzică destinată să susțină sau să sporească efectul unui spectacol scenic.
7. ~ ambientală = muzică cu armonii ușoare și discrete, care servește ca sunet de fundal pentru o ocupație.
8. combinație armonioasă sau expresivă de sunete; suită, set de sunete care amintesc de muzică; zgomot, armonie.
9. formație instrumentală; orchestră.
10. ~ militară = fanfară.
11. (fam.) a-i face (cuiva) ~ = a-i face (cuiva) scandal.
12. (la fig.) (fam.) vorbire repetată.
13. (var.) musică.