Dictionar

avertizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. avertiza)

1. acțiunea de a avertiza; apel la atenție, la prudență.
2. o mică prefață pentru a atrage atenția cititorului; introducere.
3. notificare adresată contribuabilului, care îl informează cu privire la valoarea impozitelor sale; somație.
4. mustrare, observație.
 

preavertizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (pre- + avertizare)

1. avertizare prealabilă; preavizare.
 

beep

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. beep-beep)

1. semnal sonor de avertizare emis de un aparat de comunicații; țiuit.
 

iluminat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (vb. ilumina)

1. faptul de a ilumina, iluminare.
2. ~ de avertizare = lumină intermitentă care se declanșează automat pentru a atrage atenția asupra funcționării defectuoase a unor sisteme, instalații, aparate.
3. tehnica producerii și răspândirii luminii artificiale.
 

incendiu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. incendium, it. incendio, fr. incendie)

1. foc mare care se răspândește rapid și provoacă de obicei daune semnificative; pârjol.
2. (securitate) alarmă de ~ = alarmă, semnal de avertizare a unui incendiu într-o clădire, care duce la evacuarea acesteia din urmă.
 

pronostica

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. pronostiquer)

1. a face un pronostic; a prezice.
2. a constitui semnul de avertizare al unui eveniment, al unui fenomen.
3. (med.) a diagnostica; a prognostica.
 

avertizat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (v. avertiza)

1. avertizare.
 

preavizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (preaviza)

1. acțiunea de a preaviza; avizare sau înștiințare prealabilă; preavertizare.