OK
X
centrifugare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (centrifuga)
1.
operație
de
separare,
prin
sedimentare
sau
filtrare
centrifugă,
a
componenților
cu
densități
diferite
dintr-un
amestec
eterogen.
ultracentrifugare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (după fr. ultracentrifugation)
1.
centrifugare
cu
ajutorul
ultracentrifugei;
tehnică
de
centrifugare
la
viteze
excepțional
de
mari.
centrifug, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. centrifuge)
1.
adj.
care
tinde
să
se
îndepărteze
de
centru;
centrifugal.
2.
forță
~ă
=
forță
care
tinde
să
depărteze
un
corp
în
mișcare
circulară
de
centrul
lui
de
rotație.
II
s.
f.
aparat,
mașină
cu
ajutorul
căreia
se
efectuează
operația
de
centrifugare.
3.
instalație
destinată
antrenamentului
astronauților,
care
simulează
acțiunea
accelerațiilor
de
lungă
durată.
centrifuga
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (fr. centrifuger)
1.
a
supune
forței
centrifuge;
a
efectua
o
centrifugare.
2.
a
îndepărta
de
centru,
de
obicei
printr-o
rotație
rapidă
care
separă,
elementele
unui
lichid,
în
funcție
de
densitățile
asociate
acestora.
ultracentrifugare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (după fr. ultracentrifugation)
1.
centrifugare
cu
ajutorul
ultracentrifugei;
tehnică
de
centrifugare
la
viteze
excepțional
de
mari.