Dictionar

ambuscat, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.  
Etimologie: (fr. embusqué)

1. care este în ambuscadă.
2. (prin ext.) care se disimulează sau este disimulat.
3. (militar) care se bucură de o poziție ușoară, scutit de instrucție, pe timp de pace, sau care ocupă o poziție ferită de pericol pe timp de război; (fig.) învârtit.
 

centrifug, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. centrifuge)

1. adj. care tinde să se îndepărteze de centru; centrifugal.
2. forță ~ă = forță care tinde să depărteze un corp în mișcare circulară de centrul lui de rotație. II s. f. aparat, mașină cu ajutorul căreia se efectuează operația de centrifugare.
3. instalație destinată antrenamentului astronauților, care simulează acțiunea accelerațiilor de lungă durată.
 

cleuasm

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. cléuasme, gr. kleuasmos)

1. figură de stil prin care cineva simulează că își reproșează anumite lipsuri pentru a da de înțeles că nu e vinovat.
2. figură retorică constând în practicarea autodeprecierii în speranța unei infirmări de către interlocutor.
 

comedian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. comédien)

1. actor, actriță de comedie.
2. (fig.) cel care simulează sentimente pe care nu le are; ipocrit.
 

disimulator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dissimulateur)

1. (cel) care disimulează.
 

pseudocultură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (pseudo- + cultură, cf. fr. pseudo-culture)

1. termen care se referă la un set de practici, credințe și cunoștințe, în general superficiale și lipsite de profunzime intelectuală, care imită sau simulează caracteristicile unei culturi adevărate; cultură falsă, aparentă.