interlocutor, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. interlocuteur)

1. participant la o discuție, la o conversație; conlocutor.

interlocutoriu, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. interlocutoire)

1. (jur.) cu caracter de interlocuțiune; interlocutiv.

alocutor

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (it. allocutore)

1. cel căruia i se adresează o comunicare; destinatar, interlocutor.
2. (anton.) locutor.

aposiopeză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aposiopèse, gr. aposiopesis)

1. reticență; întrerupere a vorbirii.
2. figură de stil constând în întreruperea unei propoziții sau fraze din cauza grabei, ori pentru că interlocutorul poate înțelege singur ce ar mai urma să se spună.

aprobativitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. approbativité)

1. atitudine exagerată de a aproba (pe un interlocutor).

cleuasm

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. cléuasme, gr. kleuasmos)

1. figură de stil prin care cineva simulează că își reproșează anumite lipsuri pentru a da de înțeles că nu e vinovat.
2. figură retorică constând în practicarea autodeprecierii în speranța unei infirmări de către interlocutor.

cognitiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cognitif)

1. care se referă la cunoaștere; care este capabil de cunoaștere.
2. (psihologie aplicată) care se referă la mijloacele și mecanismele de dobândire a cunoștințelor.
3. test ~ = test de cunoștințe sau de eficiență (spre deosebire de testul de aptitudini).
4. (lingvistică) funcție ~ă = funcția de comunicare care se traduce în limbaj prin fraza asertivă folosită pentru a informa, pentru a face cunoscut un gând unui interlocutor; funcție referențială a limbajului.
5. psihologie ~ă = studiul științific al proceselor mentale precum atenția, utilizarea limbajului, memoria, percepția, rezolvarea problemelor, creativitatea și raționamentul; psihologia cunoașterii.
6. (psihologie) tulburare ~ă = termen care desemnează o tulburare mintală care afectează în special și în principal memoria.
7. (psihologie) disonanță ~ă = disconfort mental cauzat de două cogniții ireconciliabile.
8. bulă ~ă = limitarea conexiunilor sociale ale unei persoane prin cultura sa și informațiile accesibile acesteia prin intermediul noilor tehnologii.
9. hartă ~ă = diagramă care permite de a reprezenta vizual și de a urma calea asociativă a gândirii.

colocutor, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (it. collocutore)

1. cel care intervine într-un interviu, într-un dialog; interlocutor.