OK
X
locutor
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. locuteur)
1.
cel
care
vorbește
cu
cineva;
vorbitor;
cel
care
emite
o
comunicare.
alocutor
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (it. allocutore)
1.
cel
căruia
i
se
adresează
o
comunicare;
destinatar,
interlocutor.
2.
(anton.)
locutor.
alocutor
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (it. allocutore)
1.
cel
căruia
i
se
adresează
o
comunicare;
destinatar,
interlocutor.
2.
(anton.)
locutor.
aposiopeză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aposiopèse, gr. aposiopesis)
1.
reticență;
întrerupere
a
vorbirii.
2.
figură
de
stil
constând
în
întreruperea
unei
propoziții
sau
fraze
din
cauza
grabei,
ori
pentru
că
interlocutorul
poate
înțelege
singur
ce
ar
mai
urma
să
se
spună.
aprobativitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. approbativité)
1.
atitudine
exagerată
de
a
aproba
(pe
un
interlocutor).
cleuasm
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. cléuasme, gr. kleuasmos)
1.
figură
de
stil
prin
care
cineva
simulează
că
își
reproșează
anumite
lipsuri
pentru
a
da
de
înțeles
că
nu
e
vinovat.
2.
figură
retorică
constând
în
practicarea
autodeprecierii
în
speranța
unei
infirmări
de
către
interlocutor.
cognitiv, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. cognitif)
1.
care
se
referă
la
cunoaștere;
care
este
capabil
de
cunoaștere.
2.
(psihologie
aplicată)
care
se
referă
la
mijloacele
și
mecanismele
de
dobândire
a
cunoștințelor.
3.
test
~
=
test
de
cunoștințe
sau
de
eficiență
(spre
deosebire
de
testul
de
aptitudini).
4.
(lingvistică)
funcție
~ă
=
funcția
de
comunicare
care
se
traduce
în
limbaj
prin
fraza
asertivă
folosită
pentru
a
informa,
pentru
a
face
cunoscut
un
gând
unui
interlocutor;
funcție
referențială
a
limbajului.
5.
psihologie
~ă
=
studiul
științific
al
proceselor
mentale
precum
atenția,
utilizarea
limbajului,
memoria,
percepția,
rezolvarea
problemelor,
creativitatea
și
raționamentul;
psihologia
cunoașterii.
6.
(psihologie)
tulburare
~ă
=
termen
care
desemnează
o
tulburare
mintală
care
afectează
în
special
și
în
principal
memoria.
7.
(psihologie)
disonanță
~ă
=
disconfort
mental
cauzat
de
două
cogniții
ireconciliabile.
8.
bulă
~ă
=
limitarea
conexiunilor
sociale
ale
unei
persoane
prin
cultura
sa
și
informațiile
accesibile
acesteia
prin
intermediul
noilor
tehnologii.
9.
hartă
~ă
=
diagramă
care
permite
de
a
reprezenta
vizual
și
de
a
urma
calea
asociativă
a
gândirii.
colocutor, -oare
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (it. collocutore)
1.
cel
care
intervine
într-un
interviu,
într-un
dialog;
interlocutor.