centrifuga

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. centrifuger)

1. a supune forței centrifuge; a efectua o centrifugare.
2. a îndepărta de centru, de obicei printr-o rotație rapidă care separă, elementele unui lichid, în funcție de densitățile asociate acestora.

centripet, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. centripète)

1. care tinde să se apropie de centru; centripetal.
2. forță ~ă = forță egală și opusă forței centrifuge.

ciclon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cyclone)

1. regiune în care presiunea atmosferică scade de la periferie spre centru și masele de aer au mișcare convergentă, producând vânt puternic, cu vârtejuri sau zăpezi, în regiunile tropicale.
2. vânt foarte violent, uragan.
3. aparat pentru separarea particulelor materiale (semințe, pleavă, praf) din aer cu ajutorul forței centrifuge.
4. substanță toxică pe bază de acid cianuric, pentru combaterea dăunătorilor în încăperi închise.

fretă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. frette)

1. tub, inel metalic la exteriorul unei piese tubulare pentru a-i mări rezistența la presiuni interioare.
2. fir metalic înfășurat forțat pe o piesă tubulară sau pe un ansamblu de piese pentru a le mări rezistența la solicitări din interior sau la forțe centrifuge.
3. piesă inelară din oțel care înconjură barele armăturii longitudinale ale unei piese de beton armat.
4. (arhit.) mulură dispusă în linii frânte pe o mulură plată.

hidrociclon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hydrocyclone)

1. dispozitiv de sortare a materialelor granulare, asemănător cu un ciclon, în care separarea granulelor se face sub acțiunea forței centrifuge, exercitată de un curent de apă.

impulsor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. impulseur)

1. rotor al unei pompe centrifuge.