ciclon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cyclone)

1. regiune în care presiunea atmosferică scade de la periferie spre centru și masele de aer au mișcare convergentă, producând vânt puternic, cu vârtejuri sau zăpezi, în regiunile tropicale.
2. vânt foarte violent, uragan.
3. aparat pentru separarea particulelor materiale (semințe, pleavă, praf) din aer cu ajutorul forței centrifuge.
4. substanță toxică pe bază de acid cianuric, pentru combaterea dăunătorilor în încăperi închise.

anticiclon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anticyclone)

1. regiune în care presiunea atmosferică crește de la periferie spre centru și masele de aer au o mișcare divergentă, producând vreme senină.

ciclonal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cyclonal)

1. referitor la ciclon; care însoțește un ciclon; ciclonic.

ciclonare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. cyclonage)

1. operație de clasare pneumatică cu ajutorul cicloanelor.

ciclonastie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cyclonastie)

1. însușire a plantelor urcătoare de a se cățăra prin mișcări de răsucire în jurul suportului.

ciclonic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cyclonique)

1. referitor la cicloni; ciclonal.

hidrociclon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hydrocyclone)

1. dispozitiv de sortare a materialelor granulare, asemănător cu un ciclon, în care separarea granulelor se face sub acțiunea forței centrifuge, exercitată de un curent de apă.

anticiclonic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anticyclonique)

1. referitor la anticiclon; cu caracter de anticiclon; (rar) anticiclonal.

ciclogeneză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cyclogenèse)

1. (met.) ansamblu de procese care determină formarea ciclonilor.

ciclonal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cyclonal)

1. referitor la ciclon; care însoțește un ciclon; ciclonic.

ciclonic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cyclonique)

1. referitor la cicloni; ciclonal.

dorsal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dorsal)

1. adj. referitor la partea posterioară a corpului sau a unui organ.
2. (s. m.) marele ~ = cel mai lat mușchi al spatelui.
3. (despre foneme) articulat în spatele limbii.
4. s. f. sistem muntos care se întinde pe zeci de mii de kilometri pe fundul oceanelor, separând două bazine.
5. lanț muntos care se întinde pe spațiul unui continent.
6. relief mai puțin accidentat, care separă unități de relief mai joase.
7. prelungire a unui anticiclon între două zone cu presiune atmosferică mai coborâtă, care poate fi asemănată cu un „bot de deal”.

hidrociclon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hydrocyclone)

1. dispozitiv de sortare a materialelor granulare, asemănător cu un ciclon, în care separarea granulelor se face sub acțiunea forței centrifuge, exercitată de un curent de apă.