centrifuga
Parte de vorbire: vb. tr.
Etimologie: (fr. centrifuger)
Etimologie: (fr. centrifuger)
1. a supune forței centrifuge; a efectua o centrifugare.
2. a îndepărta de centru, de obicei printr-o rotație rapidă care separă, elementele unui lichid, în funcție de densitățile asociate acestora.